Florilegiu Biblic

[ana mathes]

Florilegiu biblic
Pînã cînd veti iubi prostia, prostilor?
Nu zice aproapelui tãu: „Du-te si vino iarãsi, îti voi da mîine!“, cînd ai de unde sã dai.
Nu te certa fãrã pricinã cu cineva cînd nu ti-a fãcut nici un rãu.
Pãzeste-ti inima mai mult decît orice, cãci din ea ies izvoarele vietii.
Du-te la furnicã, lenesule; uitã-te cu bãgare de seamã la cãile ei si întelepteste-te!
Cel ce preacurveste cu o femeie este un om fãrã minte; sigur îsi pierde viata cine face asa.
Gelozia înfurie pe un bãrbat si n-are milã în ziua rãzbunãrii.
Zi întelepciunii: „Tu esti sora mea!“
Începutul întelepciunii este frica de Domnul.
Nebunia este o femeie gãlãgioasã, proastã si care nu stie nimic.
Cine vorbeste mult nu se poate sã nu pãcãtuiascã, dar cel ce-si tine buzele este un om chibzuit.
Femeia frumoasã si fãrã minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc.
Cel neprihãnit se îndurã de vite.
Candela celor rãi se stinge.
Cei nesocotiti glumesc cu pãcatul.
Cine este iute la mînie face prostii si omul plin de rãutate se face urît.
Oriunde se munceste este si cîstig, dar oriunde numai se vorbeste este lipsã.
Pizma este putrezirea oaselor.
Ochii Domnului sînt în orice loc; ei vãd pe cei rãi si pe cei buni.
Mai bine putin, cu fricã de Domnul, decît o mare bogãtie cu tulburare!
Mai bine un prînz de verdeturi si dragoste, decît un bou îngrãsat si urã. Cel lacom de cîstig îsi tulburã casa, dar cel ce urãste mita va trãi.
Copiii copiilor sînt cununa bãtrînilor si pãrintii sînt slava copiilor lor.
Mai bine sã întîlnesti o ursoaicã jefuitã de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui.
Cine are milã de sãrac Îl împrumutã pe Dumnezeu, si El îi va rãsplãti binefacerea.
Vinul este batjocoritor; bãuturile tari sînt gãlãgioase; oricine se îmbatã cu ele nu este întelept.
Cu cel ce nu-si poate tine gura sã nu te amesteci.
Un dar fãcut în tainã potoleste mînia si o mitã datã pe ascuns potoleste cea mai puternicã mînie.
Jertfa celor rãi este o scîrbã înaintea Domnului.
Un nume bun este mai de dorit decît o bogãtie mare si a fi iubit pretuieste mai mult decît argintul si aurul.
Gura curvelor este o groapã adîncã.
Nu muta hotarul cel vechi pe care l-au asezat pãrintii tãi.
Atipirea te face sã porti zdrente.
Cel neprihãnit de 7 ori cade si se ridicã, dar cei rãi se prãbusesc în nenorocire.
Cel ce face rãu n-are nici un viitor.
Un cuvînt spus la vremea potrivitã este ce niste mere de aur într-un cosulet de argint.
Cine poate sta împotriva geloziei?
Ca un leu care rãcneste si ca un urs flãmînd, asa este cel rãu care stãpîneste peste un popor sãrac.
Cine aleargã dupã lucruri de nimic are belsug de sãrãcie.
Un împãrat întãreste tara prin dreptate, dar cine ia mitã o nimiceste.
Regele Solomon
(Proverbe)
Cînd primãverile...
Cînd cîntã primãverile din cuci
Si soarele se catãrã pe cruci,
Îmi place sã mã plimb prim tintirim,
Sã-mi amintesc cã mor, cã toti murim.
Sã vãd cum iarba iese din mormînt,
S-aducã rouã celui din pãmînt.
S-ascult cum frunza teilor, la porti,
Vorbeste despre noi ca despre morti.
Vorbeascã ea, eu unul nu mã tem...
Si ce-i dacã-n curînd n-am sã mai gem?
În noaptea vie-a trupului meu zac,
De nu mai stiu pe lume ce sã fac.
Rãnit e gîndul îmbrãcat cu ger,
De cioburile spartului meu cer.
Cresc spinii amãgirilor sub pas,
Nu-i pentru suflet nicãieri popas.
S-aude uneori un clopot schiop,
Fãrã prohod, eu anii mi-i îngrop,
Nu în sicrie, nu-n tãrîna grea,
Ci-n inima si suferinta mea.
Prin grindinile beznei cãlãtor,
În viata-mi moartã fãrã preget mor.
Luptînd zadarnic taina s-o despic,
Nimicul meu îl duc cãtre nimic.
Sînt o cãrare cãtre tot ce nu-i?
Sau sînt numai un vis al nu stiu cui
Si-am sã dispar din chin precum un domn,
Cînd nu stiu cine s-o trezi din somn?
Sã fie oare Însusi Dumnezeu,
Rãsfrînt nevolnic în destinul meu
Si obosit de toate cîte-au fost,
Trãieste-n mine trist si fãrã rost?
Îmi pare-ades, cînd printre cruci mã port,
Cã nu-s decît fantoma unui mort.
Cã fãrã sã-mi dau seama rãtãcesc,
Uitatul meu mormînt sã-l regãsesc.
Cã frãmîntat de-un nestiut îndemn,
Citind ce-i scris pe piatrã si pe lemn,
Încerc sã-mi amintesc, cu vechi tumult,
De numele sub care zac demult.
George Lesnea
(1939)

[ana]

Petriºor Militaru

"Fiecare trebuie sã facã tot ce-i stã în putere
ºi abia apoi sã zicã: Doamne ajutã!"
G.I. Gurdjieff

Ne propunem în continuare, dupã o scurtã notã biograficã despre George Ivanovitch Gurdjieff (1866-1949), sã definim A Patra Cale ºi sã surprindem principalele coordonate referitoare atât la structurarea interioarã a celor angrenaþi pe aceastã cale spiritualã, cât ºi la organizarea exterioarã a acestei ºcoli. Dupã ce vom observa care este relaþia unui discipol cu sine ºi cu alteritatea, vom vorbi despre om în relaþia sa cu universul. Vom vedea cã relaþia Microcosmos - ªcoalã spiritualã - Macrocosmos este semnificativã pentru a înþelege ideile fundamentale ale învãþãturii lui Gurdjieff.

George Ivanovitch Gurdjieff s-a nãscut în 1866 la Alexandropol, cunoscut astãzi sub denumirea de Gumri sau Kumairi, la graniþa dintre Armenia ºi Turcia, în regiunea Caucazului, unde se intersecteazã mai multe grupuri etnice. Tatãl sãu era un ashokh, adicã un bard care la cerinþa publicului povestea în versuri diferite mituri foarte vechi. În timpul copilãriei la Kars, experienþele din cercul familiei formeazã baza studiilor lui Gurdjieff. Aici, el cântã cu regularitate în corul bisericii ortodoxe ruseºti. Preotul este impresionat de isteþimea ºi talentul vocal al lui Gurdjieff ºi îi devine profesor atât în domeniul ºtiinþei, cât ºi în cel al religiei. Mai târziu participã la diferite expediþii de grup în Asia Centralã, Tibet ºi Australia în cãutarea unei cunoaºteri tradiþionale strãvechi. Cu aceastã ocazie viziteazã diverse grupãri spirituale din mânãstiri izolate, unde învaþã diferite modalitãþi practice care au ca scop evoluþia spiritualã, precum sunt psihologia tradiþionalã, arta sacrã sau dansurile sacre. Douãzeci de ani mai târziu, în 1912, Gurdjieff se întoarce în Europa, unde prezintã o învãþãturã nouã, care îºi propunea sã realizeze o dezvoltare armonioasã a omului contemporan. În 1932 s-a mutat la Paris, unde a murit în 1939.

Mai multe generaþii de discipoli au cules roadele învãþãturii sale care are un ecou puternic în opera lui Peter Demianovich Ouspensky, John Godolphin Bennett, Maurice Nicoll, Alfred Richard Orage, C.S. Nott, Alexander de Salzmann, Jeanne de Salzmann, Frank Lloyd Wright, Pierre Shaeffer, Peter Brook sau Thomas de Hartmann. Învãþãtura sa a avut un mare impact asupra occidentalilor, dupã cum se observã din lucrãrile lui Renè Daumal, Aldous Huxley, J.B. Priestley, P.L. Travers, D.H. Lawrence sau George Bernard Shaw. Deºi în vremea sa opera lui era accesibilã numai discipolilor, astãzi Gurdjieff este prezent în "Encyclopædia Britannica", iar "sistemul" sãu este obiectul cercetãrilor din diferite domenii ale artei sau ºtiinþei, precum literatura, teatrul, muzica, parapsihologia, psihoterapia, pedagogia, matematica sau managementul. De asemenea, Gurdjieff este autorul trilogiei "Despre tot ºi toate", care cuprinde "Povestirile lui Belzebut pentru nepotul sãu", "Întâlniri cu oameni remarcabili" ºi "Viaþa nu e realã decât atunci când Eu sunt". Postum a fost publicatã ºi cartea intitulatã "Viziuni din lumea realã". Lucrarea sa autobiograficã "Întâlniri cu oameni remarcabili" a fost ecranizatã, în regia lui Peter Brook, în 1979, având coloana sonorã semnatã de Thomas de Hartmann.

"A Patra Cale" este termenul folosit pentru a desemna corpul ideilor ºi practicilor promovate de G.I.Gurdjieff pentru o dezvoltarea armonioasã a omului. Dupã spusele lui Gurdjieff, aceastã învãþãturã este de sine stãtãtoare, cuprinde o teorie ºi o practicã independentã de alte ºcoli spirituale ºi a fost complet necunoscutã pânã în momentul revelãrii ei. O mare parte din învãþãtura lui Gurdjieff se regãseºte în notiþele pe care P.D. Ouspensky (1878-1947), cel mai cunoscut discipol al sãu, le-a primit în Rusia ºi le-a publicat în lucrãri precum "În cãutarea miraculosului: Fragmente dintr-o învãþãturã necunoscutã", "A Patra Cale", "Psihologia evoluþiei posibile a omului", "Cosmologia evoluþiei posibile a omului" etc. În cãrþile lui Gurdjieff aceastã idee este implicitã, dar niciodatã menþionatã direct.

[ana]

În Rusia, Gurdjieff vorbeºte despre trei cãi tradiþionale:
Calea Fachirului, care se bazeazã pe eforturile fizice;
Calea Cãlugãrului, care implicã devoþiune ºi focalizarea sentimentelor;
Calea Yoghinului, care cuprinde o practicã spiritualã bazatã pe eforturile mentale.

A Patra Cale îºi propune o practicã prin care se realizeazã un efort ce implicã, în acelaºi timp, trupul (centrul instinctiv, centrul sexual, centrul motor), sentimentele (centrul afectiv) ºi mintea (centrul intelectual). Implicarea simultanã a celor trei aspecte fundamentale ale fiinþei conduce la o practicã spiritualã armonioasã, de aceea Gurdjieff ºi-a numit ºcoala "Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasã a Omului". Institutul a fost fondat în 1910 la Moscova, dar, din cauza rãzboiului, sediul sãu a fost mutat în 1919 în apropierea Parisului.

Într-o oarecare mãsurã, seria de "miºcãri" sau "gimnastica sacrã" pe care Gurdjieff o practica împreunã cu discipolii sãi reprezintã o sintezã a acestei viziuni armonioase, dar mai degrabã prin învãþarea acestora decât prin reprezentarea lor scenicã. Aceste exerciþii, din mãrturiile care existã, implicã, de cele mai multe ori, o concentrare mentalã combinatã cu un efort fizic, însoþit de strãdania interioarã de a menþine o stare permanentã de "Eu sunt". Armonizarea celor cinci centri - instinctiv, sexual, motor, afectiv ºi intelectual - conduce la trezirea conºtiinþei. De aceea, pânã în momentul trezirii conºtiinþei, omul este adormit. El acþioneazã imitativ, mecanic, datoritã diverselor influenþe exterioare. Abia în momentul în care îºi trezeºte conºtiinþa omul poate acþiona cu adevãrat. Acþiunea presupune un efort conºtient îndreptat spre un scop precis. Trezirea conºtiinþei se face treptat. Cele patru stãri de conºtiinþã de care vorbeºte Gurdjieff sunt: starea de somn, starea de veghe, starea de conºtiinþã subiectivã ºi starea de conºtiinþã obiectivã. Dezvoltarea acestor nivele de conºtiinþã corespunde dezvoltãrii corpurilor subtile care pot fi trezite prin intermediul corpului fizic, în care se gãsesc adormite aceste stãri de conºtiinþã. Însã, aceastã dezvoltare necesitã o transformare interioarã sub supravegherea unui maestru spiritual. Adicã a cuiva care este deja antrenat în aceste practici ºi le stãpâneºte, ceea ce îi permite sã le transmitã ºi celorlalþi.

Ca ºi alte cãi spirituale, A Patra Cale cuprinde o organizare socialã proprie. Modul în care a fost interpretatã aceastã organizare variazã de la un grup la altul. Dar, spre deosebire de cãile tradiþionale, A Patra Cale nu implicã izolarea de viaþa de zi cu zi. Într-adevãr, Gurdjieff susþine adesea cã în condiþiile oferite de viaþa cotidianã putem gãsi coordonatele necesare pentru a realiza procesul de trezire a conºtiinþei, care reprezintã scopul celei de-A Patra Cãi. Idries Shah susþine cã, în sens larg, Sufismul cuprinde ideea lui Gurdjieff numitã A Patra Cale, dar se pot gãsi surse ºi explicaþii pentru ideile lui Gurdjieff ºi în alte tradiþii spirituale. Oricum, concepþia sufistã conform cãreia "te poþi afla în lume fãrã a-i aparþine" este în rezonanþã cu viziunea propusã de A Patra Cale.

În acelaºi timp, interacþiunea cu oameni care nu au aceeaºi viziune asupra aceleiaºi cãi spirituale este esenþialã. Câteva dintre motivele care susþin acest lucru sunt:
a). Diferite tipuri de oameni vãd acelaºi lucru în mod diferit ºi de aceea un grup care lucreazã împreunã poate avea o înþelegere completã; acest lucru este valabil numai dacã grupul de "lucru" cuprinde suficientã diversitate, ceea ce nu se întâmplã întotdeauna.
b). Diferenþa dintre oameni poate sã creeze o tensiune care sã susþinã, cu energia pe care o genereazã, efortul interior.
Referindu-se la importanþa acestei diversitãþi în unitatea grupului, Gurdjieff a spus cã "în cadrul celei de-A Patra Cãi sunt mai mulþi maeºtri spirituali". Trebuie sã subliniem aici cã astfel de consideraþii au condus la aprecieri negative asupra grupurilor lui Gurdjieff ºi cã aceastã tensiune, pentru a fi folositoare, trebuie sã fie voluntarã în întregime ºi coordonatã într-un mod conºtient. Acest fapt susþine aceeaºi idee a diversitãþii viziunii asupra lucrurilor. În concluzie, nu trebuie sã existe o aderenþã la un ritual de vreun fel, nici supunere oarbã sau devotament faþã de o singurã idee, ci doar o înþelegere profundã.

[anamathes]

216.109.125.130/search/cache?p=%22a+patra+cale%22&toggle=1&ei=UTF-8&fr=FP-tab-web-t&u=www.evanghelia-interioara.go.ro/pgid5_site_RO.html&w=%22a+patra+cale%22&d=M4eRMRbfMQdo&icp=1&.intl=us